Răsună valea Vâlsanului, ASPRETELE, peştisorul de aur, unicat în lume, deranjat de nesimţirea şi ticăloşia aleşilor locali ai comunei Muşătesti, a rupt tăcerea. Piesa rară în peisajul mondial, a început să urle. Salvaţi-l, oameni buni.
Au venit la redacţia ziarului nostru mai mulţi cetăţeni care şi-au scăldat copilaria în apele cristaline ale Vâlsanului şi care azi tulbură cu lacrimile lor apele a ce au mai rămas din Vâlsanul de odinioară.
Se grăbesc să-şi spună focul, foc mare pe care nici apa Vâlsanului nu îl mai poate stinge.
B.N. – “avem o conducere de tot c—–l.Nici primarul,nici qtutele din jurul lui, nici consilierii locali nu se pot spăla cu apa din Vâlsan pentru că o spurcă. Boala  de care suferă toţi ar infesta apa şi s-ar transmite în toată ţara.

M.C.- “Comuna noastră este o turmă condusă de niste imbe..li. Ce primar, ce viceprimar dar ce echipă! O adunatură de nulităţi care confirmă dictonul Nihil e Nihil”.

P.R – “s-a distrus totul: internatul de la Stroeşti, şcoala veche din Muşăteşti, căminele culturale din Costeşti-Vâlsan şi Stroeşti, dispensarul comunal , asfaltul şi mai nou s-a şters de pe cartea de identitate adresa aspretelui. Cum aşa, cum fără ca nimeni să fie tras la răspundere? Uite cum: aspretele, potrivit unor cercetări ştiinţifice nu se întâlneşte decât pe râul Valsan pe un areal extrem de restâns de cca. 10 km. Sub pretextul protecţiei, o fundatie cu sediul în Cluj a preluat zona şi a “jefuit-o”. Buldozerele şi excavatoarele au nimicit acest areal fără ca cineva să se opună.

Primarul si viceprimarul nu văd pentru că ei sunt în permanenţă sub influenţa aburilor de …., năucii din primarie trec pe la primărie doar in zilele de salariu, iar berbecuţii de consilieri rătutiţi de neştiinţă reprezintă o piatră de moară pentru comună. Sunt profund indignat de ce se întâmplă la noi: s-au exploatat milioane de metri cubi de pe albia văii Robaia şi a râului Vâlsan, s-au distrus ecosisteme şi nimeni nu răspunde. Vă rugăm să ne ajutaţi să aflăm dacă aceste lucrări sunt autorizate, cine le-a autorizat, afacerea de miliarde a cui este şi dacă primăria , ca proprietar a avut vreun câştig.”
C.V – “eu nu sunt profesor ca persoana care a vorbit înaintea mea dar ştiu una şi bună: râul Vâlsan mi-a distrus pământul din Baroaia şi maşinile care cară materialul din râu mi-au distrus asfaltul de la poarta mea si alte porţi. Trec camioanele de tonaj greu încărcate “cu buric” de se zgâlţaie casele din temelii. Eu i-am votat şi ei îşi bat joc de noi, nimeni nu face nimic.
Oare de ce există primar, viceprimar, consilieri, serviciu ISU?
C.V - cred că ar merge mai bine treaba fără ei. Primarul şi viceprimarul sunt ocupaţi de sburii celui cu B (sunt permanent facuţi la dinţi), cel de la Isu este un habarnist care-i linge mâinile şi ce i-o mai linge primarului pentru ca el l-a alfabetizat, iar restul nici unul nu ştie pe ce pământ calcă şi în ce Vâlsan se scaldă.”
G.S – “comuna noastră este unicat pe planetă:
-primar PDL susţinut de echipa USL şi invers.
-se opreşte asfaltarea drumului Stroeşti-Costeşti şi se trimit maşinile cu asfalt înapoi la staţie.
-şef la cultură un greu vorbitor (directorul de camin Colivaru un agramat şi nu numai).
- se distruge tot patrimoniu, râuri, drumuri, izlazuri.
-se vinde totul pe nimic.”
Rep.: cum asa?
“Păi am inţeles că pentru tot materialul scos din albiile apelor noastre au luat alţii bani grei, primăria o să mărească birul la populaţie ca să-şi facă buget. Se bat între ei pe banii de la Apia. S-au certat pe bani cum să-i împartă între ei; am auzit că în repetate rânduri când se chercheleşte inginerul năuc le-a strigat că-i da în gât cu toate matrapazlacurile lor. Izlazurile la noi reprezintă o mare problemă. Banii de la APIA au fost luaţi şi noi nu avem unde să mai ducem vitele pentru ca izlazurile sunt distruse de aia care exploatează pădurile şi sunt pline de mărăcini . Pentru ce au luat banii daca nu se ocupă?”

În sala mare a primăriei Curtea de Argeş, a avut loc vineri conferinţa USL. Au participat senatorul de Argeş, Iani Popa, primarul Nicolae Diaconu şi viceprimarul Cristian Mitrofan. Senatorul Iani Popa a promis că îşi va onora promisiunile făcute pe timpul campaniei electorale. “La sănătate, învăţământ, investiţii sumele alocate vor fi mai mari decât cele de anul trecut. Se vo rmări salariile bugetarilor şi vor creşte pensiile”. Senatorul a asigurat că toate organizaţiile locale vor avea autonomie proprie. Cei care au fost în campanie alături de alianţă cu siguranţă nu vor fi uitaţi. Primarul şi vicele, se completează foarte bine făcând o echipă puternică, drept dovadă fondurile ce au reuşit să le câştige pentru noi argeşenii. Din primăvara faţa oraşului Curtea de Argeş va fi alta. Cu străzi asfaltate şi camere de supraveghere ce vor diminua rata infracţionalităţii. Întrebat de către jurnalistul ziarului Detectivultau, cum comentează prezenţa unui om ce are o condamnare definitivă şi irevocabilă( vezi cazul consilierului din Corbi Constantin Mogaru), senatorul Iani Popa a răspuns ferm:” Nu estre normal să se întâmle aşa ceva. Voi vorbi cu cei din organizaţia comunei Corbi şi voi lua măsuri imediate” Atitudinea senatorului este diferită de alţi liderii politici ai zonei care se pare că agrează astfel de oameni, ba chiar se încârdăşesc şi îşi fac obligaţii la ei. Să nu uităm: a fost condamnat pentru o faptă urâtă, trafic de influenţă. La finalul conferinţei, senatorul a anunţat noul preşedinte al PNL Curtea de Argeş în persoana domnului viceprimar Cristian Mitrofan. 

“Ar trebui să avem grijă de copiii noştri. Copiii noştri nu înseamnă numai copiii din familiile noastre, ci sunt şi copiii vecinilor, şi copiii romilor, şi copiii abandonaţi, şi copiii cu dizabilităţi. Toţi sunt copiii noştri şi aş dori ca societatea în ansamblu să acorde mai multă atenţie copiilor. Mă refer aici în special la comunităţile locale. Sunt foarte tristă că la nivelul comunelor şi satelor s-a pierdut acea grijă pe care comunitatea o avea faţă de copii, aşa cum o ştiu eu, în tradiţia noastră, a familiei de ţăran, care, începând cu bunicul şi până la strănepot aveau grijă unii de alţii. Acest lucru aş vrea să revină în tradiţia familiei noastre”, a precizat ministrul Mariana Câmpeanu, în mesajul adresat întregii societăţi.  Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, trebuie îmbunătăţită, să nu mai fie afectaţi copiii cu dezabilităţi şi cei care au părinţii plecaţi la muncă în afara graniţelor.

“Avem şi măsuri de protecţie împotriva părinţilor care, din anumite interese materiale, nu se gândesc la interesul copilului atunci când se despart şi aceşti copii trebuie protejaţi. Trebuie să încercăm să asigurăm o exercitare a autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, chiar dacă un copil este lăsat în grija unuia dintre părinţi, şi vrem să creştem atribuţiile şi chiar să introducem sancţiuni împotriva autorităţilor locale care nu-şi fac datoria”, a declarat Mariana Câmpeanu. Semnalul de alarmă tras de ministrul Mariana Câmpeanu nu este exagerat dacă ţinem cont de tragediile ce se întâmplă atât de des în această perioadă. Copii lăsaţi singuri în case reprezintă un pericol, aşa cum o demonstreză statisticile: şapte copii au decedat în urma incendiilor izbucnite în lipsa părinţilor, la nici două luni de la începerea anului 2013. Iniţiativa ministrului este un prim pas spre educarea părinţilor iresponsabili şi neglijenţi (vezi cazul cadrului didactic de la şcoala generală Mircea cel Bătran, unde nepăsarea celor din jur şi sistemul deficitar au contribuit la tragicul eveniment).

Un grup de cercetători americani au realizat un studiu prin care au găsit soluţia unei parole sigure şi greu de ghicit. Greşelile de scriere sau de gramatică sunt cele mai eficiente. Mitul că o parolă lungă este mai sigură a fost infirmat de specialiştii Universităţii Carnegie Mellon, din Statele Unite, demonstând că atunci când oamenii au fost rugaţi să aleagă parole mai lungi, acestea au fost mai uşor de ghicit. Alegerea parolelor sub formă de propoziţii sau de fraze(ex: “oparolamailungasimaibuna”), combinaţii de adrese poştale, adrese de e-mail sau URL-uri, pot constitui de asemenea parole nesigure, în ciuda lungimii lor.

Iată câteva ponturi pentru îmbunătăţirea securităţii parolelor tale:

• alege parole care conţin mai mult de opt caractere de tipuri diferite (luna1anul89)
• evită să îţi foloseşti combinaţia de număr de cont ca parolă pentru diferite site-uri
• nu folosi aceeaşi parolă pentru e-mail, reţele de socializare (Facebook, Twitter) şi serviciile financiare.

Nu suntem printre primii 5 din lume în topul locurilor de muncă, salariilor bine plătite, autostrăzilor construite…oare cum era să fie aşa??….nu, ne situăm pe poziţie bunicică în topul celor mai bântuite păduri din lume. Descrierea făcută de cei de la BBC unei păduri din Cluj pare desprinsă din cărţile SF ale lui Jules Verne: “Padurea Hoia-Baciu din Transilvania captiveaza atenţia pentru motive greşite de mai bine de un secol. Localnicii din oraşele apropiate susţin că această pădure – ce are o poiană circulară în mijlocul ei- este un portal şi cei care trec prin ea s-ar putea să nu se mai întoarcă. Cei care au supravieţuit spun că au avut stări de anxietate şi greaţă cât au fost în acel loc. Copacii care erau în trecut drepţi şi înalţi sunt acum strâmbi şi au noduri” . Un triunghi românesc al Bermudelor spun jurnalişti de la BBC. Probabil el este de vină pentru dispariţiile misterioase ale banilor din bugetul României.

Topul pădurilor bântuite este următorul : Aokigahara din Japonia, Isla de las Munecas din Mexic, Pădurea Neagră din Germania, Wychwood din Anglia şi Pădurea Hoia-Baciu din Cluj.

După 23 de ani de aşa-zisă democraţie, astăzi începem să elizăm cât de mult ne lipseşte Nicolae Ceauşescu. Cei mai mulţi dintre “oamenii de valoare” ai aceste ţări, spun că dorul după Ceauşescu nu este ceva normal, ba “chiar ar fi nociv”. Aş fi de acord cu domniile lor, dacă în aceşti 23 de ani  poporul român ar fi dus-o mai bine- şi asta nu doar din punctul de vedere al nivelului de trai- ci din toate punctele de vedere.

Acum însă nu vom face o comparaţie între cei aproape 25 de ani ceauşişti şi cei 23 de ani Iliescu-Constantinescu-Băsescu. Astăzi vom omagia o figură importantă a istoriei României, Nicolae Ceauşescu. S-a născut pe 26 ianuarie 1918 într-o familie săracă din comuna Scorniceşti, judeţul Olt. Situaţia financiară a familiei Ceauşescu nu i-a permis copilului Nicolae să meargă la studii. Încă din tinereţe acesta se înscrie în Partidul Comunist unde face carieră şi în scurt timp ajunge un membru imporant al partidului.

După moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej este ales secretar general al PCR şi șef de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. În anii în care a condus România a ştiut să-şi ţină coloana verticală dreaptă în faţa tuturor conducătorilor din întreaga lume, fie că a fost vorba despre SUA, China, URSS. A lăsat România fără nici o datorie externă, dar cu industrie proprie ce putea să întreţină ţara. Nu înţelegem de ce se aruncă cu noroi într-un om care a iubit acestă ţară… Tinerii din ziua de azi trebuie să ştie că Nicolae Ceauşescu nu a fost doar un “monstru” aşa cum îl descriu unii, ci şi un om de valoare al acestei ţări şi o parte importantă din istoria României.

28 ianuarie este ziua în care NASA comemorează amintirea celor 7 astronauţi ce au murit la lansarea navetei spaţiale Challenger. Echipajul era format din 5 bărbaţi şi două femei, una dintre ele fiind prima profesoară în spaţiu şi trebuia să le ţină celorlalţi lecţii din spaţiu. La nici două minute după lansare naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic. Dacă ţinea cont de recomandările inginerilor care au fabricat piesa din cauza căreia s-a produs dezastrul, NASA putea amâna lansarea. Dorinţa de a cuceri spaţiul a fost prea mare. Data de 28 ianuarie 1986 rămâne o zi neagră în istoria NASA.

În ciuda eforturilor liderului Kim Jong de a ţine ascunse ororile ce au loc în Coreea de Nord şi suferinţele la care este supus poporul, o echipă de reporteri sub acoperire de la o agenţie de presă asiatică au descoperit şi au făcut publice gesturile disperate ale poporului înfometat. În timp ce conducerea ţării lansează pe orbită un satelit de observare civilă, agricultorii înfometaţi atât de secetă cât şi de oficiali ai partidului, care le-au confiscat mâncarea, au recurs la canibalism. Reporterii au urmărit un caz în care tatăl şi-a omorât ambii copii în timpul în care soţia era plecată de acasă. Prima victimă a fost fetiţa, apoi fiul, deoarece a fost martor la întreaga scenă. Când s-a întors femeia şi a găsit mâncare, nu a crezut povestea soţului şi a apelat la autorităţi care au descoperit părţi din trupurile copiilor. Cazul nu este singular, în mai 2012 un bărbat a fost executat după ce şi-a devorat un coleg iar resturile a încercat să le vândă ca fiind carne de berbec, altul a omorât şi a mâncat o fată. Încă un caz raportat din Coreea de Nord este al bărbatului care a ucis 11 oameni şi le-a vândut carnea drept carne de porc.

Imaginea promovată de Partidul Muncii şi liderul Coreei de Nord, Kim Jong, a unei ţări prospere ce a cucerit spaţiul şi îşi tratează problemele ecomonice cu aceeasi hotărâre, nu are legătură cu realitatea dură în care trăieşte poporul.

Fenomenul pitzipoancelor sau ”fauna mall-urilor şi a cluburilor de fiţe” pare să nu se mai demodeze, dimpotrivă în Piteşti a luat şi mai mult amploare odată cu noile generaţii care au copiat ce au văzut. Vinovat de promovarea acestui fenomen este internetul, cel care a schimbat mult societatea în sensul limitării intimităţii. Dacă o fată mai “dezinhibată” îşi postează pe site-uri de socializare poze în ipostaze cât mai sexi, toată lumea are acces la ele, indiferent de vârstă. Iar popularitatea adusă de pozele respective este înţeleasă greşit de fetiţele ce nu se mai viseză prinţese ci pitzipoance. Mai nou mulţumită internetului ştim cum arată baia fiecăruia, că doar e la modă să te pozezi acolo, cum arată fetele când sunt “supi”, ce şi-au mai cumpărat sau cum arată înainte şi după ieşirea în cluburi…

Însă în scopul elucidării misterului machiajului strident şi a hainelor parcă turnare pe corpurile uneori siliconate ale fetelor, vine pagina unui site de socializare, Pitzipoance Piteşti, care ne oferă o definiţie scurtă şi la obiect a cuvântului “pitzipoancă”, tocmai pentru a evita părerile răutăcioase ale celor din jur : “pitipoanca- tanara bucata feminina, care intrunesc 3 dintre urmatoarele aspecte fizice: imbracaminte provocatoare ce proeminenteaza calitati fizice, eventual sumara, tocuri, coafat, manichiura, fard, mireasma imbietoare; fizic intregit de zambete largi pentru diversi masculi cu potential, flegmatism fata de restul muritorilor si o bine-dezvoltata tehnica de flirt adaptata tuturor situatilor.”

Din fericire mai există şi gentelmani, ca Mondialu de la Curtea de Argeş, zis şi Răzvan Popescu, care nu poate tolera comentariile răutăcioase ale unui “mitocan” făcute la poza unei fete, ce apare pe acest site de socializare. Cu atitudine fermă şi dură îi spune : “dc vorbesti asa? Vad k tu stai numai pe profilul lor s.au esti invidios k nu ajungi la ele”. Mondiale, prietenii tăi ştiu cât eşti de sensibil la problemele celor din jur, nu te mai supăra că lumea e rea…

Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

La moartea lui Sergiu Nicolaescu am observat la câţiva teologi o înverşunare cum rar ne-a fost dat să vedem. Modul de a se comporta a acestor feţe bisericeşti faţă de interlocutorii lor ne-a înspăimântat, ne-a dus cu gândul la Inchiziţie. Atunci s-a văzut lipsa de diplomaţie a reprezentanţilor BOR. Dacă BOR ar fi dat dovadă de puţină înţelegere, nu s-ar fi ajuns la scandalul de la Centrul Militar şi de la Crematoriul Vitan-Bârzeşti. Încă două-trei asemenea evenimente şi BOR va pierde enorm.

Vineri am aflat despre o confruntare dintre un reprezentant al unei instituţii culturale din oraş şi un bine cunoscut preot al localităţii. A fost vorba despre evenimentul care a avut loc luni la Biblioteca Judeţeană Argeş susţinut de un profesor în teologie care şi-a dat doctoratul la Sorbona, dumnealui fiind născut în comuna Pietroşani, deci, argeşean de-al nostru. Conferinţa  pe care profesorul C.B. a ţinut-o se referea la o traducere din limba greacă a ” Apocalipsei după Ioan “.

“Celebrul” preot a fost intrigat că există şi alte traduceri mai noi ale Noului Testament. Indignarea părintelui nu ne-a mirat, văzându-l acum trei săptămâni pe purtătorul de cuvânt al patriarhiei comportându-se lamentabil într-o discuţie avută cu un moderator de televiziune. Ce pretenţii să mai ai de la un “popă de ţară” dacă un înalt prelat al BOR a avut aceeaşi atitudine ca a lui!

Vă rugăm stimaţi preoţi, fiţi mai buni , mai înţelegători, pentru că sunteţi reprezentanţii lui Dumnezeu, ori Dumnezeu este bun, curat, drept iar domniile voastre  trebuie să vă apropiaţi cât mai mult de EL şi să ne apropiaţi şi pe noi mai mult de EL. Cu ce vă deosebiţi de noi, oamenii de rând? Cei care vă facem bogaţi prin dările care le plătim bisericii şi acatistele date? Asta vreţi să-nvăţăm de la dumneavoastră ( răutate, înverşunare, lăcomie, perfidie şi lista poate continua )? A fi preot este mai mult decât un servici, o funcţie. Este o cinste şi un har pe care doar cei cu adevărat “curaţi ar trebui să dobândească această nobilă meserie. A fi un uns al lui Dumnezeu este ceva deosebit. Sperăm ca spusele noastre să vă pună puţin pe gânduri.

În campania electorală pentru alegerile locale 2012 s-a asfaltat intens strada ce urcă în Piaţa Centrală. Ploua abundent, dar pe Ghiţă şi armata lui nimic nu îi putea opri căci asfaltul venit tocmai de la Piteşti trebuia pus cu orice preţ. Boncea, “stăpânul pieţelor” după episodul asfaltării a cerut “tribut” de la cei pe care i-a susţinut în campania electorală. O parte înainte, la fel cum pretind domnişoarele de pe centură (parcarea făcută “cadou” cu racordări la apă şi canal ) şi în cea de-a doua parte a primit fosta Casă a pionierului. Respectivul imobil se afla pe lista monumentelor istorice. Asta nu l-a putut împiedica pe “stăpânul pieţelor” să apeleze la “prietenii sus puşi”, mai concret la cel care i-a asfaltat piaţa, că doar piaţa publică a devenit privată. La privat investiţia este făcută din buzunarul patronului, dar la “stăpânul pieţelor” funcţionează altfel: investiţia o face statul, iar profitul îl ia Boncea.

Marţi seara, la orele 20, “stăpânul pieţelor” a angajat “la negru” o trupă de băieţi, două camioane şi un buldozer. Aşa a ajuns un monument istoric pe mâna unui “intelectual”, oferit de cei pe care i-am votat. “Stăpânul pieţelor” a pus de-a curmezişul un camion, blocând intrarea în piaţă. Nu mai amintim că este o infracţiune să blochezi un drum public fără autorizaţie, deoarece el este doar în acte public, în realitate îi aparţine în totalitate. Cât de simplu este în România să ajungi din căprar, consilier local şi “stăpân de pieţe”. Consilierul Boncea, un băiat descurcăreţ, a reuşit în scurt timp să părăsească maidanul pe care îşi păştea caprele şi să devină arhitectul Pieţei Centrale.

Publicaţia Detectivultau face un apel către oamenii cu “dare de mână” să-l ajute pe “faraonul” Boncea cu un leu, doi, la realizarea unicei piramide din Piaţa Centrală. Dacă tot l-am ajutat să devină consilier(din căprar), stăpân de piaţă, parcare oferită gratis, utilităţile noii piramide, ne întrebăm ce ar mai dori oare faraonul să facem pentru el?

Mulţumim faraonule pentru dictatura impusă în pieţe.

Ctitorie a lui Basarab I(1310-1352) Biserica Domnească este o mândrie nu numai a argeşenilor, ci a întregii ţări. Din păcate, minunata bijuterie arhitectonică a ajuns de câtva timp subiect de litigiu pe masa instanţelor judecătoreşti între Primăria Curtea de Argeş şi Arhiepiscopia Argeşului şi Muşcelului. Motivul? Un călugăr “rătăcit” a considerat că toate monumentele istorice aparţin lui Dumnezeu şi ca să arate lumii cât de “generoşi” sunt reprezentanţii Arhiepiscopiei Argeşului şi Muşcelului a cerut o expertiză, iar celebrul monument a fost evaluat la suma de 5 miliarde lei vechi!!!

Ce a zis “genialul călugăr”, dacă Arhiepiscopia a câştigat ruinele Cetăţii San-Nicoară va câştiga cu uşurinţă şi Biserica Domnească. Deocamdată n-a reuşit aşa cum nici cu Grupul Şcolar Forestier din Curtea de Argeş nu a avut sorţi de izbândă. Spunem deocamdată, deoarece procesul încă nu s-a terminat.

De ce credeţi că înalţii prelaţi de la Arhiepiscopie prin purtătorul lor de cuvânt doresc cu orice preţ şi ruinele de la San-Nicoară şi Biserica Domnească? Nu pentru valoarea lor istorică, ci pentru alt motiv: AURUL care se află sub aceste ruine! Această ştire am aflat-o chiar din surse din interiorul Arhiepiscopiei. Se spune că  un “celebru” călugăr, ar fi aflat de la nişte călugări mai bătrâni că dacii şi-ar fi îngropat o mare parte din aur în aceste locuri. Atunci, nu se merită să oferi “fabuloasa ” sumă de 5 miliarde lei vechi? De aproape un an de zile, nişte oameni din Vâlcea caută aur pe albia veche a râului Argeş. Se pare că n-au căutat în zadar. Vestea că se găseşte aur la Curtea de Argeş ne duce cu gândul la cel care a cumpărat un monument istoric şi l-a demolat(vezi fosta Casă a Pionierului). Dacă domnul consilier local vrea să găsească aur sub ruinele Casei Pionierului!!!? Atenţie, domnule ministru al cultelor, ” consilierul păstor” de la Curtea de Argeş va dori în scurt timp să cumpere şi , Mănăstirea Argeşului şi municipiul nostru va rămâne fără monumente istorice!!

Dar să revenim la călugărul Caliopie care a aflat că pe sub Biserica Domnească curge un pârâu care spală filonul de aur de sub aceasta şi care se varsă în albia veche a râului Argeş. Se pare că legenda cu aurul de la Curtea de Argeş începe să devină realitate atâta vreme cât “căutătorii de aur” au dat de preţiosul metal. Dacă “luminata faţă” nu vrea să spună nimic despre aurul de la Curtea de Argeş, vă vom ţine noi la curent cu tot ce se întâmplă.

Ca orice om politic, profesorul Dan Voiculescu este un personaj controversat de unii, apreciat de alţii. Numărul celor care-l apreciază este mult mai mare decât cel al contestatarilor şi pe bună dreptate, dacă ne gândim că a creat numeroase locuri de muncă, a înfiinţat burse pentru elevi încurajându-i pe aceştia să înveţe, a sponsorizat foarte mulţi elevi talentaţi, multe firme care nu se puteau descurca cu capitalul pe care-l aveau ajutându-le să prospere. În cadrul Trustului Intact Media, trust pe care-l conduce funcţionează multe televiziuni. Ca senator, şi-a făcut pe deplin datoria în Senatul României. Este un tată model, un familist convins, în această privinţă negăsindu-i nimeni nicio bubă. Acum, a avut curajul să-şi dea demisia din funcţia de senator, lucru pe care alţii îl fac siliţi. Iată  câteva dintre cuvintele domniei sale când a decis să renunţe la funcţia de senator: “Deci, practic eu nu mai sunt senator al României. Decizia  am luat-o consultându-mi familia. Şi-am luat-o din trei motive. Un prim motiv ar fi legat de faptul că mi-am dorit să fiu judecat de justiţie, aşa cum este judecat orice cetăţean al României.” Luaţi exemplu stimaţi parlamentari de la acest om. Aveţi curajul de a vă lăsa judecaţi fără a vă prevala de imunitatea parlamentară. Nu încercaţi să eludaţi legea la adăpostul acestei imunităţi. Felicitări domnule profesor, sunteţi un demn exemplu de urmat!

Arhitect FLORIN SCĂRLĂTESCU

DIRECTORUL MUZEULUI MUNICIPAL  CURTEA DE ARGEŞ

Dialoguri privilegiate – Maria Diana Popescu

MDP: Stimate domnule Florin Scărlătescu, cum v-aţi început misiunea de director al  Muzeului Municipal din Curtea de Argeş?

Arhitect Florin Scărlătescu: Am fost contestat la început, contestările sunt la modă. Cum să fie director de muzeu un arhitect? Şi pe undeva aveau dreptate. De aceea m-am hotărât să iau conducerea Muzeului Municipal, dar să mă pot ocupa şi de arhitectură, adică să proiectez şi să realizez unele din cele mai importante construcţii din municipiu, În aceasta perioadă. Aşa s-a şi întâmplat, am realizat blocurile ANL, extinderea şi modernizarea Primăriei, extinderea şi modernizarea Muzeului Municipal cu sala  multifuncţională, monumentul veteranilor de război etc.

MDP: Care este măsura contribuţiei pe care muzeul o aduce în Cetatea Domnească, dar şi în cultura naţională?

Arhitect Florin Scărlătescu: Muzeele nu mai sunt simple depozite de obiecte de patrimoniu. Ele au început să iasă cu piese şi acţiuni foarte importante pentru a atrage publicul iubitor de cultură şi de istorie. Ne-am propus câte o acţiune interesantă pe lună, dar în realitate găzduim mult mai multe. Întotdeauna am pus sala la dispoziţia creatorilor, a scriitorilor, pictorilor, sculptorilor, diferitelor grupări şi mişcări literare din municipiu şi de peste graniţa judeţului. Am găzduit acţiuni de interes naţional: ediţii ale festivalului de film, de fotografie, de poezie, expoziţii de icoane, sesiuni de comunicări, multe expoziţii de pictură, de grafică, de ceramică, lansări de  carte, festivalul internaţional de poezie. La multe dintre ele ne-am bucurat prin dumneavoastră de prezenţa onorabilei Reviste Agero din Germania, o publicaţie mult apreciată şi citită de către oamenii de cultură ai urbei.

MDP: Ce cuprinde patrimoniul muzeului?

Arhitect Florin Scărlătescu: Muzeul Municipal Curtea de Argeş are mai multe secţii: secţia de istorie, Curtea Domnească, Casa Norocea (expoziţia de etnografie şi artă plastică) şi cetatea Poenari – cel mai vizitat obiectiv în ultimul timp. Este un muzeu municipal, dar ca dotare, ca număr de piese de patrimoniu şi ca valoare a pieselor, este considerat de mulţi specialişti ca un important muzeu judeţean.

MDP: Care sunt necesităţile instituţiei la ora actuală, dar priorităţile?

Arhitect Florin Scărlătescu: Bani, mulţi bani pentru restaurarea şi conservarea monumentelor istorice existente, pentru că altfel nepoţii noştri nu vor mai putea cunoaşte istorie. Cine nu are necesitate în această perioadă de criză? Propun să trecem peste această întrebare şi să revenim când şi la noi în ţară lucrurile vor merge aşa cum ar fi normal.

MDP: Vă simţiţi încorsetat în Cetatea Domnească ? Vă puteţi pune aici  în valoare prerogativele pregătirii dvs?

Arhitect Florin Scărlătescu: Să nu uităm că municipiul Curtea de Argeş a fost prima capitală a Ţării Româneşti. Am venit aici ca proaspăt arhitect stagiar şi de atunci am tot încercat să-mi aduc contribuţia la modernizarea lui şi cred că am reuşit.

MDP: Care este farmecul major al profesiei de muzeograf?

Arhitect Florin Scărlătescu: Eu am venit destul de târziu în acest domeniu, dar în tot ce am făcut aici la muzeu am pus suflet, dragoste şi talent, îndrăznesc să spun. Aici totul s-a schimbat radical. Acum este un altfel de muzeu şi se bucură de o viaţă culturală în pas cu vremurile, dar şi cu istoria.

MDP: Din perspectiva profesiei de arhitect, ce ne puteţi spune despre dumneavoastră?

Arhitect Florin Scărlătescu: Ca arhitect în aceasta zonă a judeţului cred că am reuşit să-mi pun în valoare inspiraţia şi talentul, plus cunoştinţele dobândite în cei şase ani de facultate. Am proiectat, am construit foarte mult aici, în toţi aceşti ani care au trecut peste noi. Am reuşit să pun o amprentă Scărlătescu pe foarte multe construcţii importante din oraş.

MDP: Care vi se par cele mai dăunătoare practici de pe piaţa construcţiilor moderne?

Arhitect Florin Scărlătescu: Simplu: să nu se mai construiască după ureche, să fie respectată documentaţia autorizată. Să dispară chiciurile, să se păstreze arhitectura locală şi tradiţională.

MDP: Dar cel mai îmbucurător aspect al arhitecturii prezentului ?

Arhitect Florin Scărlătescu: Se construieşte şi este un lucru bun. E bine ca arhitectura nouă, modernă să înlocuiască încet, încet construcţiile prost făcute în perioada comunistă. Mă refer la cutiile de chibrituri, cum li se mai spune blocurilor de confort trei şi patru.

MDP: Arhitectura modernă avansează tot mai mult în natură, care ar fi consecinţele?

Arhitect Florin Scărlătescu: În care natură? Cu tăierile masive de pădure o să ajungem să administrăm un deşert. Şi nu cred că o să vrea nimeni să construiască în deşert. Mai e şi tendinţa să se taie pădurea pe ici pe colo că să putem construi câte o vilă şi aşa se completează cartierul în plină fostă pădure. Cred că ar trebui respectat cu stricteţe intravilanul localităţilor şi să se interzică cu desăvârşire construirea în afara acestuia. Natura trebuie să înconjoare oraşul şi nu oraşul să înconjoare natura.

MDP: Ce lucruri mari aţi săvârşit pentru Curtea de Argeş, pentru generaţiile viitoare?

Arhitect Florin Scărlătescu: Cred că am reuşit să-mi pun amprenta în arhitectura oraşului, să păstrez specificul local în multe din construcţiile proiectate de mine. Cred că noua faţă a Primăriei spune foarte multe. Am proiectat cu toata dragostea şi răspunderea cele zece blocuri ANL, asigurând locuinţe la peste o sută de familii tinere. Monumentul Veteranilor de război sau Crucea fără de sfârşit, cum îi spune ÎPS Calinic Argatul, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, amplasat în faţa Casei de cultură, care va dăinui peste timp şi va aminti de cei ce şi-au sacrificat viaţa pe câmpul de luptă în războaiele de independenţă. Vreau să se ştie că este singurul monument de acest fel din ţară.

MDP: Cine este OMUL Florin Scărlătescu? Ce pasiuni are?

Arhitect Florin Scărlătescu: Este un om realizat, dar cred că mai are multe de spus atât în domeniul culturii, cât mai ales în domeniul arhitecturii. Se spune ca arhitecţii mor în picioare, aşadar doresc să-mi păstrez verticalitatea. Pasiunea mea rămâne arhitectura şi lucrurile bine făcute. În rest, totul vine de la sine.

Maria Diana Popescu în dialog cu Florin Scărlătescu, Directorul Muzeului Municipal Curtea de Argeş.

Publicaţia Detectivultau are mână bună pentru promovarea tineretului. Tânăra argeşeancă Andreea este pe val, după articolul “Argeşeanca Hot Romanian Girls”. Cunoscutul post de televiziune Antena 1, în cadrul emisiunii Un show păcătos, lider de audienţă, a organizat un concurs pentru a găsi asistenta perfectă. Concursul “Căutăm asistentă păcătoasă” o poate promova pe argeşeanca noastră în emisiunea care a consacrat-o pe Bianca Drăguşanu. Acest lucru nu mai este un vis, poate deveni realitate dacă frumoasa brunetă este susţinută de prieteni. Andreea s-a caracterizat ca fiind ambiţioasă, sociabilă şi păcătoasă în devenire şi spune că este potrivită pentru postul de asistentă păcătoasă deoarece se implică total în tot ceea ce face! Dacă o vreţi pe Andreea asistenta lui Capatos, intraţi pe site-ul emisiunii “Un show păcătos” pentru a-i da votul dumneavoastră !

DSM sau un fel de “Biblie a psihiatrilor” este cartea în care experţii au clasificat bolile psihice de care am putea suferi. În 1952 a fost publicată pentru prima dată (DSM 1), conţinea 130 de pagini în care erau notate aproximativ 100 de boli şi dereglări psihice. În 2013 va apărea cartea „Manualul diagnostic şi statistic al dereglărilor psihice“ (DSM 5) ajunsă la cea de a 5-a ediţie care va conţine în jur de 1000 de pagini. Deşi medicina a evoluat, s-au descoperit  “pilule ale fericiri”, au fost găsite tot felul de metode de terapie, individuală, de grup, „telefonul sufletelor“, ospiciul…se pare că nu a funcţionat nimic. Vă enumerăm o parte din stările pe care experţii le consideră dereglări: tonul ridicat într-o discuţie sau agresivitate crescută, consumul de tutun, alcool, stupefiante,  rosul unghiilor , dacă se înjură şefi sau partenerii din trafic, dacă sunt accese de foame, râsul  sau plânsul neînţeles de alţii, visatul urât noaptea şi auzul de  voci pe care alţii nu le aud. O problemă o reprezintă şi izolarea de anumite cercuri chiar dacă nu sunt  suportabile ori dimpotrivă. Aveţi ritualuri zilnice, sau vă place zgomotul tare sau nu vă place, mergeţi prea repede cu maşina, vă jucaţi cu pasiune jocuri pe computer sau în cazinou, sau la automate, înseamnă că trebuie să vă prezentaţi la psihiatru…Există aici o fobie pe care cred că o vom accepta marea majoritate : „fobia faţă de locul de muncă“, o afectiune care presupune instalarea unei stări de teamă la gândul că trebuie să te duci în locul unde lucrezi, alături de colegi dezagreaţi şi şefi la fel de insuportabili.

Dacă atunci când suntem fericiţi, trişti, neliniştiţi, ne distrăm, mâncăm, şi ne manifestăm în oricare din aceste situaţii în felul specific fiecăruia, dar nu este acreditat de experţi, înseamnă oare cu adevărat că avem o problemă ?

 Uraniul este un element chimic radioactiv foarte important. Datorită radioactivităţii foarte puternice, zonele de unde se extrage acest element chimic sunt protejate. Printre zonele unde există zăcăminte de uraniu se numără şi Valea Vâlsanului. Mine pentru exploatarea acestui metal radioactiv se află în zona localităţii Brădet. Activitatea acestor centre de exploatare a fost întreruptă de mult timp. Adevăratul motiv pentru care nu se mai lucrează la acele mine nu se cunoaşte. Noi bănuim că riscul la care sunt expuşi cei din zonă-Brădetul fiind o staţiune balneo-climaterică- a dus la închiderea lor. Există şi posibilitatea ca lipsa acestui metal radioactiv să fie unul dintre aceste motive. Varianta aceasta este mai puţin plauzibilă, deoarece detectoarele de metale radioactive nu ar fi depistat degeaba existenţa lor. Se pare că ar fi fost semne că şi-n zona Topliţa-Zărneşti unde se află respectivul element chimic. Dacă zăcământul de uraniu există, de ce nu doreşte nimeni să-l exploateze? S-ar mai crea nişte locuri de muncă fie ele şi mai periculoase pentru cei care ar lucra acolo, dar să nu uităm că-n Apuseni sunt mine de cupru, de aur, unde toxicitatea este foarte crescută. Mai sunt locuri în ţară unde se exploatează uraniul şi totuşi se lucrează. Deoarece nu avem certitudinea că există uraniu în această zonă, titlul articolului are semnul întrebării, aşa că deocamdată dăm crezare “specialiştilor”. Oricum ne vom mai documenta, iar dacă va fi cazul, pe viitor vom mai scrie despre acest subiect.

Şcoala Mircea cel Bătrân din Curtea de Argeş,era una dintre cele mai renumite şcoli din municipiu, datorită seriozităţii dascălilor şi pentru rezultatele excelente avute de elevi. Asta până la tragedia cu învăţătoarea criminală. După acest eveniment nefast,totul s-a dat peste cap: rezultatele la învăţătură ale elevilor au devenit mult mai slabe, comportamentul lor de asemenea, dascălii parcă nu mai au aceeaşi răbdare cu elevii, şi ce este mai trist e că se-ntâmplă aceste lucruri la clasele primare. Recent, un elev de la clasa I s-a lovit la cap. Dacă elevii de la clasele V-VIII îşi pot purta singuri de grijă, cei din clasele primare trebuie supravegheaţi. Învăţătorii şi învăţătoarele de la ciclul primar ar trebui să fie mult mai atenţi cu elevii. Trebuie să se gândească în primul rând la activităţile şcolare, şi abia apoi la cele “extraşcolare”. Cei mai mulţi dintre dascăli au şi dumnealor copii şi în acest caz ar trebui să se pună în situaţia părinţilor ai căror copii vin de la şcoală cu capul spart sau mai rău chiar. Haideţi să încercăm înainte de a fi cadre didactice, să fim părinţi, să fim oameni. Publicaţia “Detectivul tău” nu vrea să arunce cu noroi în nimeni, doreşte să atragă atenţia asupra unor greşeli care s-au făcut şi care poate că nu se vor mai repeta. “Errarae humanum est”- spune un proverb latin- a greşi este omeneşte şi e firesc, pentru că nu suntem maşini. Pamfletele noastre nu sunt cinice, sunt pline de sarcasm ce-i drept, dar nu au “pic de venin” aşa cum poate consideră anumite persoane. Respectiva publicaţie este a tuturor cetăţenilor indiferent de clasa socială din care face parte. Încheiem cu un citat pe care îl veţi mai întâlni în multe articole de acum înainte, pentru că acest citat este de mai bine de 2000 de ani, dar va mai fi valabil încă 2000 de ani de acum încolo: “Să avem seninătatea de a accepta ceea ce poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi înţelepciunea de a face deosebirea între aceste două posibilităţi” Marc Aureliu.